Cântă-mi iubite, sunt zori admirabili, inefabili imuabili
întâlniți pe terase de versuri,
hai împreună să nu lăsăm stele să se încalțe
în cizme de neguri,nici in bocanci
modernist lustruiți să ne calce petale de vise,
doar știi din ronduri sau cules chiștoacele de viață toate
și apele miros țâșnind din adâncuri a parfum de secol nou.


Cântă-mi iubite din haricul cântec întors,
din neantul cu daimoni domnind peste bănci,
locuri pure de iubire au fost o dată bancile
(nicicând depozite de diamante capturate).
zadarnic au furat mierea de la albine și aripi de mierle
ele vor ști să zboare din nou înspre noi
înspre ei înspre tine și ei toți, visători libertini
printre câmpuri cu flori care cântă iubirea în brize în sensuri, în plexuri...
Cântă-mi iubite ai miere pe buze și zumzet în sânge,
altfel nu recunosc mersul candriu fără opt înțelesuri,

mă ascund sub pian, țes incă frici- filtre în mări așează sunete ancestrale,
muzici în stele urcă logosul meu și iartă-mă dacă mai plâng
peste nisipuri chiar mâine vor crește acolo livezi de măslini.
lasă-mă să plâng iubindu-te cum n-ai putea gândi vreodată
că-i posibil să-mi susure iubirea șiroindu-și ca muzici solare prin mâini.

avem de dezmembrat ruginii "măreții" din solare hotare,
iar galaxiile vor curge informații de iubire
peste tușul negru și mistificator ce bârfește fericirea prin albastrele ziare.
eu nu mai recunosc prin luncile de pe la noi,
gunoaiele lăsate-n drum ca diademe ale plaiului cu boi
îmi cântă-n puful gândurilor concertul anotimpurilor integrale regale.