e vară grea Iuliane

e cald sub nămeți
praful trece de gardul uitării
peste cărarea dintre tălpile noastre
se ridică scrum și cenușă în bulgări dospind de trădare
în hohot sătul de cartofi otrăviți de
vârful limbii de moarte

n-am uitat Iuliane

pasul întins peste granița toată
n-am uitat cum între tine și noi se legănau anii
și brațul întins pân-la ceruri
arunca bulgări de vară curată

n-am uitat cum ai plecat peste nopți și durere
n-am uitat iertarea ta pe masa de Paști
lăsându-ne-n viață cu o poală de adevăruri de ceară

Europa Iuliane a fost mereu a noastră

tu ai păstrat-o în florile culese de pe lângă gardul uitării
în florile toate ce acoperă nămețile urii
în florile ce noi
cei mulți și mărunti
le-am vândut pentru un pumn plin de sare

e cald în iarna uitărilor noastre Iuliane

când ușa și geamul aburit de florile iernii
ascunde pielea plesnită de gratii
florile răului nu înfloresc în glastra oricui

Baudelaire traiască pe cruce
iar florile de mucegai să piară în groapa uitării

e vară grea Iuliane

noi
ți-am vândut coroana pe tarabele sorții
e scrum peste tot când înfloresc ei
trandafirii de piatră

e vara secetei noastre

în Europa ta petale nu sunt
gropile nu ne primesc
cu mocirla de vorbe vor umple și toamna

e vară grea Iuliane

coroana ta s-a pierdut printre degetele disperărilor mici
cele mari stau cocoțate pe vârf de sârmă ghimpată

nu trece nimeni de
Florile răului presate în ierbarul
nămeților negre

coroana ta o poartă o haită în brațe
câini nevoiași cu pietre ascunse-n căciuli tăvălite-n deșert

coroana ta Iuliane așteaptă
purtată solemn
sus
de crucea uitării