Tu!...Năprasnic început, –
Cu-al tău pas, cu a ta cale, –
Nu mă mai umili!
Tuu!...Istovită carne, –
Cu-al tău gust, cu-a ta duhoare, –
Nu mă mai otravi!
Tuuu!...Ne-nțeleasă piatră, –
Cu-al tău grai, cu a ta limbă, –
Încetează a-mi vorbi!
Tuuuu!...Putere, –
Cu-al tău dor, cu a ta poftă, –
Nu mă mai secătui!
Voooiiii!...Urmași ai nimanui, –
Înțelesuri și morminte, –
De ce mă prigoniți?!
Căci noi, cor al uitării,
În tăcere zăbovim,
Iar în astă-adunătură
Mimăm mers, mimăm sfârșit;
Iar tot ce miscă in ăst fir,
Fie el și Univers,
Nu e scris decat cu văgăuni, hotare...