revărsat
în ochii cârpiți ai zorilor
cântec din ogrăzi

și brusc
plânge în mine lumina
cu litere de-o șchioapă
ca o scrisoare de bun venit vieții
cu moartea luată la palme
de luceferi
năuci de-atâta visare
cu ochi ce-nfloresc a iubire
într-o apă mai vie decât un izvor

știu
deodată că-n a șaptea
nu s-a odihnit
și-a sculptat chipul într-o lacrimă
apoi a dăruit-o
cântec
privighetorilor

ca o cuminecare