poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-04 | |
Ora – undeva în afara timpului,
Moartea mă cheamă să vorbim despre noi doi. O iubesc enorm. Emoțiile revederii mă inundă. * îmi aduc aminte de ea încă de când eu și cu tine făceam schimb de ochi, încă de când tu scriai cu mâna mea, iar eu am rămas ciung – nu că nu m-aș fi născut așa. de ce o iubesc atâta? poate pentru că nu are copii – săraca este stearpă și iubește enorm copiii/Adoptă într-una.Am crezut că pot fi tatăl lor, dar sunt prea mic și anii mei sunt prea numărați, așa că mă voi mulțumi cu iubirea ei de mamă adoptivă. odată m-a legat de mâini și de picioare și gura mi-a astuptat-o cu un burete plin cu oțet m-a întins pe-o lespede – doar ochii îmi mai erau liberi – pentru a putea vedea lumea prin ochii ei. Nu vedeam nimic însă acum văd totul, văd mâinile și picioarele mele dezlegate, văd ochii mei acoperiți cu o pânză de paianjen. o văd pe mama tristă așteptându-și părinții...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate