Domnule Ra,
Nu mai am straturi fine de rujuri
și nicio cămașă de noapte sub cordonul tăiat,
mi-am epilat carnea cu ceară fierbinte,
așteptându-L pe Dumnezeu cel uitat.
Privesc cerul ca pe o monedă ce mi se bate pe tâmple
ruginind săruturi din petale de var,
nu mai sunt raze în priviri să înfigă
lama de fier ascuțită de jar.
Sunt o pâine ce miroase a foame,
ruptă-n bucăți de gura flămândă,
coaja mă doare crăpată-n piroane
și unsă pe suflet cu recea osândă.
Mi-au adus ploile lipitori la fereastră,
dar nu le cunosc încifratele coduri,
și mă storc cu sete de lumina albastră
topindu-mi ochii pe sticla cu noduri.
Domnule Ra,
vă compun un bilet să-mi treceți pragul,
să mă aruncați pe cearceaf ca pe o piatră-n șotron,
să-mi ascuțiți sânii cu linia ferată
înundată de umbra unui singur peron…