poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-26 | |
Ne-am adunat aici, în garsoniera de la 4,
pentru apelul de seară. Ca de obicei, ardem gazul de pomană, uităm că nu avem fitile pentru lampă. ”Să chemăm duhul!” – zise unul, frecând de zor o lampă. „Să dărâme gardul ăsta dintre poeți, chiar de-i făcut din lemn de contrabandă!” „Să aruncăm pe foc manuscrisele!” – zise altul. „Se va isca o pălălaie până la nori”. Ca tot omul, are și el o văpaie ascunsă prin cămările inimii. Ar stinge-o, dacă poezia nu i-ar întreține arderea. Vreo doi din avangardă propun eliminarea fițelor douămiiste. „Cum așa? – zise căpitanul. „Fără fițe nu mai prindem vreo fâță”. În fine, în văpaia discuției, intervin și eu, oracolul de Pucheni, cu vreo două-trei genuflexiuni rimate și ritmate: „Când n-ai fitile pentru lampă, nu mai arzi gazul de pomană, nu te arunci aiurea-n probe, curtând, zelos, vreo nimfomană. Pereții își ascut auzul, captează unde ultrascurte. Hai să halim mai bine-o ciorbă din poezelele de curte!” Iar intervine căpitanul și mă trimite la flotări, să îmi dezvolt mușchii poetici, dacă n-am bani prin buzunar. Uite așa mai trece-o seară (desigur, fără vreun consens). Confrații se întorc la treabă, să bage muza-n sperieți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate