acolo unde echilibrul acela perfect
dintre rotația lucrurilor
și împrejurul timpului meu
ispitea cu isprăvile visului o altă lume
am coborât de pe acoperișul necunoașterii
să văd

schimbul acesta de taine
între vechi și prezent
e ca povestea sângelui care-și cară prin mine
uitările alergând mii de kilometri
să-și găsească un braț de vărsare

nu e târziu nici prea devreme
să zâmbesc neîncrederii călcând peste spaima
necunoscutului ascultând revelațiile cuvintelor
ce duc spre răsărit urcând și coborând ziduri
cu punțile trase

peste acest loc îmi voi așeza crucea
în ceasul când cuvintele mele rostite în gând
se vor fi tălmăcind
ca adevăr răstignit pe cruce


25 mai 2012