pe pajiști lupii cu boturi de brumă
iau urma sângelui din semn fluturat
în văl de vânt pe talere măsurat
de inimi din închisoarea de humă

poetul singurul a înmănuncheat
în podul palmei runele ce-ndrumă
iubirea din broderia de spumă
spre bolta-nstelată dar și spre păcat

mereu pe creasta răpirii nedrepte
lovește steaua cu mâini nevăzute
iar caii vineți în cer urcă trepte

spre tronul splendorilor absolute
tăcerile cântă-n ochii de pește
și zodii mor în oracole mute