poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-22 | | pământul este o poezie în vers alb cu mii de ochi care își caută la suprafață punctul de sudură al secundei prin tunelurile de la metrou am mereu impresia că a trecut un zar alergăm nebunește pe urmele lui plângând cu lacrimi de cauciuc /da-ți mâna ușilor de la vagoane să facem o horă de aluminiu să ne fie răcoare să se vindece mângâierile forcepsului/ de când m-am îndrăgostit prima oară (pe atunci pământul din mine era doar un abur) un ins vorbește cu agentul lui de pariuri la unicul telefon public din oraș scoate monedă după monedă de sub unghii și tot vorbește și tot vorbește dimineața până să mă trezesc își face freza în creierul meu își face cafeaua în creierul meu îi plac filmele mute și are o slăbiciune pentru mirosul de ceai cald al iubitelor în semn de respect doar eu mă bărbieresc nu și reflexia din oglindă și nu am povestit nimănui de el mai degrabă am spus despre cum am vrut să mă fac macaragiu să nu mai stau pe platforma asta de asfalt sau despre cum am vrut să fiu luat în brațe de un tată (tot una) despre firele de iarbă ca niște ferăstraie prin care se pierd mulți din cunoscuții noștri despre apele înecăcioase ca niște blănuri despre cum am vrut să mă fac sculptor și să surprind în piatră o ploaie el mi-a făcut semn aseară să mă uit în mijlocul străzii la un șobolan imens în burta căruia se putea vedea ca printr-o fereastră o familie așezată la o masă înjunghiată sub un bec decupat din ziar îngălbeneau văzând cu ochii cel mai mic ținea în pumni mulți nasturi pe care îi numea stele pe mobila veche din lemn luna își așezase tentaculele slinoase în jurul lor erau niște uși deschise ca niște sentințe spre o mare ce părea bolnavă un orologiu bătea cu toată forța lui BANG! BANG! de se cutremurau vapoarele din larg oamenii făceau poze se uitau insistent își băgau coatele în trupul celui de lângă în timp ce păianjenii din casele lor plângeau cu lacrimi de crocodil pestefarfuriipesteperne pesteicoane dacă mă întrebați vă pot spune că el va sta în stradă tot timpul prin sufletul lui de copil va fi mereu un câine pe care va paria de ce să nu recunosc sunt nopți când doar vorbele lui biciuiesc întunericul versurile acelea pe care le uit de cum deschid ochii scrisoarea aceea pe care mi-aș dori să o scriu dragei cam așa câte tristeți ascunde floarea soarelui câte ape nu ne amenință ca niște păsări de pradă câte mii de trosnituri nu se adăpostesc într-o mobilă trăim pe o câmpie unde a crescut brusc o pădure iubito nu mai este anotimpul răstignirilor chiar dacă suntem mușcați și animalele de pradă au flori în loc de ochi canini vii etc etc să ne încrustăm deci ușa mai în os cu briceagul sărutului să cânte măduva poeziile noastre de dragoste în orașul unde uzinele patrupede urlă la stele trebuie să fie o fantă prin călcâiele noastre prin care să fugim descreierați cu sângele despletit prin aer dar uit și nu o mai scriu abia am putere să mă întind din somn către trup să îl mișc cum mișcă sânii ei pădurea de perdele din cameră pe cer niște palme mari rămân să mai îndrepte soarele strâmb pământul din mine nu se va potoli niciodată dacă e să fac o călătorie cu balonul îl voi lua cu mine așa răscolit cum este vâlvoi maidanele sunt cele mai frumoase iubiri din viața asta
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate