până la chiuvetă uiți visul cu femeia
împărțită cu grijă la fiecare bărbat și
amorțeala încheieturii devine un fel de dragoste
mai iritantă de la o zi la alta

înspre ieșire
omul nopții mai sculptează în grijă un făt
pregătit să ia viață pentru o zi
de obicei arunci prima țigară într-o tăcere

de aici cântecul plânge între oameni
și lași tribut fiecărei liniști
o parte din tine la care să te întorci