Scrisoare Rusiei la 200 ani de ocupație

Rusie cu numele frumos de mamă,
Cu plaiurile tale țesute de mesteceni,
Cu oameni talentați și genii de talie mondială--
Ai față de mine-o datorie:
În schimpul respectului și admirației mele,
Întoarce-ne cele furate din trupul României
Și nu te complace privind cum noi, românii,
Ne chinuim sub cizma ta economică,
Cum fiii tăi șovini, cu maloroșii îmi batjocoresc, graiul, neamul,
Scîrnăvesc cetățile Hotin,Soroca,Tighina,Akerman?!
Oare nu-ți ajung pămînturile (așijderi acaparate)
Ale iacutului, ciucciului, carelului, calmâcului..?
Rusie, soră, cu numele frumos de mamă!
Întoarce-te acasă, la cîmpia Valdaiului, la
Pomori, la orașele tale pline de glorii de pe Cama și Oka,
La matușka Volga,la moșia lui Ivan cel Groaznic...
La hotarele tale date de la Dumnezeu
Iar pe noi, românii, așa cum ne tot înjosești și umilești de 200 de ani --
Lasă-ne în pace! Nu ne mai fura de două veacuri,
Viața asta are porțile deschise, iar 200 de ani, tu Rusie,
Ai văduvit pe mulți strămoși de-ai mei de Patrie!
Mă sufoc și caut izbucnirea și încă revolta cea mare
Contra minciunii pe care tu o pui în capul mesei
Învățîndu-ți progeniturile că raptul Basarabiei
Este o simplă eliberare! De cine ne-ai eliberat tu,
Rusie? Dacă fiii și fiicele tale mă înjosesc 200 de ani
Și nu au de gînd să plece acasă la tine, țară pe parcurs --
Sărăcită,văduvită,hărțuită de războaie?
Rusie, cu Dostoievschi,Cehov, Kandinski, Ceaicovski...
Fii înțeleaptă și ștergeți rușinea față de poporul meu
Și împreună cu ukrainenii, frații tăi de sînge, eliberează-mă
Eternitatea acestei umilințe chinuie poporul meu român
Deja 200 de ani!