țărmurile care mă cuprind
se pierd între a fi și a avea
unul se întinde spre amiază
în celălalt un curcubeu se înalță
în inima mea
ele sunt situate la distanțe egale
țărmul de la amiază
ocupă ochiul stâng
din el lipsesc câteva amintiri
acum pasărea albă a timpului
s-a așezat pe tâmple
în țărmul din ochiul drept
rătăcesc prin livada
cu rouă și melci
ca într-o copilărie târzie
unde trag de barbă norii
și ating cerul cu mâna