Mai lasă-mă să mă strecor în taina
În așternutul tău în zori de zi,
Te rog mai lasă-mă, frumoasă-mi doamnă
Să mai îmi sting din focul inimii.

Primește-mă, și lasă-mi gura-ți dulce
Să o sărut, căci nu mai pot de dor,
Căci timpul ăsta nebunește fuge
Și simt că nu te mai ajung, că mor.

Așteapta-mă și lasă-mi cheia-n ușă
N-o fereca, doar fă-te ca-i uitat,
Să pot intra , să-ți pot veni pe ușă
Și lingă tine-n pat, să pot a mă băga.

Prea lungă-i calea să ajung la tine
Și timpul ăsta e mereu prea lung,
Tu doar nu fereca odaia
Căci îți promit c-am să ajung.

Mai lasă-mă să mai trăiesc o vreme
Ajută-mă să pot, să merg un timp,
Pînă ce vremea v-a fi iar cu mine
Să îți cer iar, ca ușa să n-o închizi.