aici de unde văd lumea
sunt singură
eu eu eu
nimic nu e al meu
nici eu nu sunt a mea
ci a voastră
așa cum țineți în palme un cui
și-l bateți în perete
așa cum duceți sticla la gură și beți
până uitați voi dar niciodată de mine
sunt cactusul pe care toată lumea vrea să-l ude
și imaginea din oglindă după ce voi plecați
sunt mâna voastră stângă și mâna voastră dreaptă
când priviți spre cer pe mine mă dor ochii
sunt toate bolile și venele voastre încâlcite
și ștreangul de la gâtul vostru și cununa de flori
toate amintirile voastre prin mine trec
ca printr-un cadavru în care înfloresc lichenii
pentru că eu nu sunt a mea
și nimic nu e al meu