Ne-au furat gutuile Nina
dealul se rostogolește spre casă
printre cuvinte se strecoară teama
și-un tren ne fluieră amarnic anii
în ferestre s-au strâns frunze
îngerii ne lasă nouă vina și de
mândrie nu ne pasă
salcâmii ne-au năpădit oborul
mâine se pare vine prea repede
și ne împuținează problemele fără
de care viața nu mai are culoare
a bătrână-și bombăne amurgu-n
buze mai mult a lăcrimare iar
noaptea căzută pe lespedea scării
de fapt prima treaptă spre cer
ne amenință binevoitoare
trage zăvorul Nina de ce
ni se înfundă drumurile din ce
în ce maides copiii ni s-au
dus departe iar calendarul din
grindă ne-a fost șters
o câte griji ne împresoară și
totuși dragostea noatră
n-o să se piardă pentru că
i-am dăruit lumină curată...