poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-22 | |
Suntem mici,în lumea mare,
Cu speranță și cu ură; Șoapte dulci, vorbe amare Le rostim cu- aceeași gură; Câte știm sau le cunoaștem Prind contur ori se destramă; De murim sau de ne naștem, Toți trăim aceeași dramă. Mulți Sisifi, doar Danaide, Trec prin viață ca și vântul; Minți deșarte, voci stupide Ne învață ce- i cuvântul; Ne conduc prin oarbe legi, N- asculta a lor chemare, Tu încearcă să- nțelegi: Suntem mici, în lumea mare. Poți să afli- nțelepciunea, Deslușind a minții artă, Rând cu rând, deșertăciunea Din a lumii vastă cartă; Sunt ca săbiile- n teacă, Bani, a timpului măsură, Ce- i trecut, o să mai treacă Cu speranță și cu ură. Unii cred că lumea schimbă, Cu idei ce n- au pereche; Poartă- n gură altă limbă, Haine noi, de modă veche; Soare nu- i să nu apună, Tu vei ști a lui urmare: Luna, stele o să- ți spună Șoapte dulci, vorbe amare. Alții totul vor să știe, Cât trăiesc, cum au să moară; Viața lor, de tot pustie Le e singura comoară; Taina e închisă- n tine, Sufletu- ți e- a ei figură; Rugi păgâne, rugi creștine Le rostim cu- aceeași gură. Demoni vor să fie sfinți, Menade se cred fecioare; Chipuri negre, negre minți Totul calcă în picioare; Al tău spirit o să-ți spună, Fără timp de- o să renaștem Nu- s decât goală minciună, Câte știm sau le cunoaștem. Multe boli mai are veacul, Cu durere, inimi pline; Vor să afle care- i leacul, Suferința să le- aline; Tu acestea să le- acoperi, Cu a dragostei năframă; Toate- n una să descoperi Prind contur ori se destramă. Puține glasuri mai poartă Al adevărului veșmânt; Tu coboară a ta soartă, În sacrul său mormânt; Etern e criptic efemerul, Viața- n moarte recunoaștem; Unul singur e misterul, De murim sau de ne nastem. Þine- un bard tot universul, Pe al gândurilor umăr Și- i alege vremii versul Din catrene fără număr; Tu să știi cum să asculți, A tăcerii panoramă; Oameni simpli, oameni culți Toți trăim aceeași dramă. Toți trăim aceeași dramă, De murim sau de ne naștem; Prind contur ori se destramă, Câte știm sau le cunoaștem; Le rostim cu- aceeași gură, Șoapte dulci, vorbe amare; Cu speranță și cu ură, Suntem mici, în lumea mare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate