E făr' de preț iubirea, dar carnea totuși are

Un gust atât de fraged și-o amintire crudă,

Încât poeți de seamă zadarnic își asudă

Pe coala stacojie, la fum de lumânare,



Magnifica lor frunte. Doar lacrima ce udă,

Ca ploile din marte, obrajii de fecioare,

Mai poate să încline orbita unui soare

Ce-alunecă din ceruri la glezna ierbii, nudă.



Madone-și țin în brațe toți pruncii de vânzare

Și-n pântec mai tresaltă atingerea zăludă.

Cu pumnii-aruncă-n dreapta și-n stânga, la-ntâmplare,

Arginții ce răsună a clinchet hoț, de Iudă.



E făr' de preț iubirea, dar carnea totuși are

Un gust atât de fraged și-o amintire crudă.