Mă tot rotesc în cercuri vicioase
Sunt credincios și-ateu, deopotrivă
Nu-s îndumnezeirii împotrivă
De poezia toarnă vin în oase.

Dar dincolo de liră-s în derivă
În versul meu cel în acorduri joase
Mai uit de infernalul zvon de Coase
Când pun un snop în a Fâneții stivă.

În Săptămână-mi voi zdrobi genunchii
Zidite-n suflet, de-ale rugii dale
Striga-voi către Cer din toți rărunchii,

Dar voi purta și de roman sandale...
Dar tot voi asculta ce îmi spun Unchii,
Sunt zilele, azi, Măreției Tale.