sunt mai nevinovat decât naivii
din fire
atât de aproape-i moartea și nu mi-e teamă
mi-au rămas mâinile strâmbe de copac
printre degete aer vâscos și cuvântul
fuga de lume îmi așază piedici sub pași
și n-am drum

ziua și noaptea-s doi bolovani grei
am păstrat truda și somnul de cal bătrân
prin oase vânt și îngheț
poarta spre oameni nu se mai deschide, din cer
cade-n țâțâni rugina.