poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-03 | |
silențioasă ca un drac, urcam pe trepte cu norii în spinare, munții
și munții mei, niște furnici dintre cele mai harnice, mă priveau așa înalți îmi venea să mă duc, coraline, să mă tot duc departe, sus, pe-o aripă eu văd-strigam. tu, vezi? apoi, ridicam mâna, eram la școală. altfel, pictam păduri și glezne subțiri de femei desprinse din îmbrățișări fugare erau vremuri, coraline, știu, dar nimeni nu m-a oprit din întâmplare cum s-a-ntâmplat s-o iau la goană printre icoane în ziua celui mai mare împărat sau când s-a croit lumea cu susul în jos de-a trebuit să împart creioane colorate la soldați să le amintesc de umbre, de forme, până la urmă de culoare, nu? iubeam cum iubesc. felurit. oameni și oamenii mei. (cu trese de aviator pe umeri lați, eroi naționali ori cascadori decedați dar vestiți) uneori mă vizita mama printre gratii cu un braț de flori îmi plângea pe umăr tinerețea-i pierdută mai târziu, apărusem în "vogue". cu florile de la ea îmbrățișând un copac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate