Pe drumul lung al soarelui ce nu mai pleacă,
Eu întâlnesc un oarecare orb ce-i pasă
Că te iubesc și-mi vede obrazul șters de lacrimi.

Pe drumul lung al sunetelor, ce nu se mai opresc,
Eu întâlnesc un oarecare surd ce-i pasă,
Că te iubesc ș-aude strigătul care mă doare.

Pe drumul lung al graiului ce nu mai tace,
Eu întâlnesc un oarecare mut ce-i pasă
Că te iubesc și-mi spune:

Iubești un orb, un surd, un mut.
Frumoasă, blândă ca ziua în amurg,
- E orb ca nu te vede!

Buza ta îl strigă, oftează, îi duce dorul,
- E surd că nu te aude!

Cuvântul sec i se usucă, îl arde fără scrum, … absurd.
- E mut și tace dur ca lutul ars!
Cu inimă de cărămidă.