Ape, crengi, șuvoaie, frunze,
Toate-ncap în șanțul care
Străjuiește cu mirare
Curbele de drum, confuze.

Firicele unduite
De un vânt înțepător,
Aiurit, înșelător,
De cuvinte împletite,

Se ascund. Dar ce mirare!
Chiar din șanț, încet, dar sigur,
Iese-un șarpe, spre cărare,

Încercând să treacă singur
Peste ape, crengi și frunze,
Peste curbele confuze.