și toată tristețea capătă o aură boemă
literele îți intră în carne ca un JB ca o marihuana

iar literele-s grele
ca niște rafflesii ce înfloresc în mijlocul genunchilor tăi cei frumoși
pe care tu ții luna și celelalte iubiri ce ți-au presărat sângele cu tuberoze
și alte constelații rimelate din care ies desculță și infinit tristă
și trupul meu curge
o iederă pe gândul care vine spre tine
o dunăre
un zid pe care se cațără alți și alți copii dintr-o carne
alta decât carnea poemului în care eu am înălțat altar
tu sa răspunzi DA
să inviți poezia
în venele noastre
ca într-un chihlimbar.