poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-28 | |
oricum n-am ce
să mai schimb la mine acum dacă n-am făcut-o pînă-n treizeci și sute de blesteme îmi încearcă rezistența asta e odiseea adică asta e ceea ce numesc un șir de întîmplări neprevăzute oricum n-aș fi fost în stare să-mi îngrop un os sau un organ numai pentru a mă descoperi așa cum dai din întîmplare peste mulți ani de secretele partenerului și rămîi în stand by un timp ca un corp sub apă calculînd cu precizie infinitezimală aerul rămas în orice caz dacă mă ridic în atmosferă o fac de parcă abia m-am întors dintr-o călătorie la tropice adică din musonul gîndurilor un explorator hotărît să descopere înăuntru tot ce n-a văzut afară sunt lucruri ca dragostea sau nepăsarea care te pot lăsa în mijlocul pustiului ca un autobuz din care lumea te obligă să cobori de teamă că ai febră și friguri și temeri dar cea mai serioasă chestie că ai o inimă fericită și speranțe de dimensiuni greșite pentru o lume ca asta asta e greșeala pe care o fac să pară unică în istoria de o zi a creației ziua cînd dumnezeu i-a dat omului posibilitatea să aleagă între cunoaștere și ignoranță iar eu am ales cu ochii închiși am ales cu mîinile cu buzele cu respirația am ales cerul cel mai înalt ca un val de căldură scăpat din piept de parcă aș fi fost o mașină de făcut nori de vată din zahărul din sînge asta e odiseea mea interminabilă pe rîuri roșii cu izvoare în combinații plăcute de carne și vise și speranțe agabaritice ca un amestec duios de vin proaspăt muzică-n surdină ger ascuțit de ianuarie și un lemn aruncat în sobă între două reprize și dacă greșesc și dacă pierd și-i pierd pe toți de lîngă mine ca aguirre este pentru că stau în picioare și plîng numai cu capul în apă și dacă aș avea o pivniță i-aș duce pe toți acolo și i-aș culca cu fața de pămînt pînă le-ar rămîne gîndurile imprimate apoi aș merge mai departe ca un miraj care îți joacă feste peste dunele de nisip dar în realitate e-n tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate