peste casa mea trece podul de piatră
uneori merg la capătul lui mă așez
trecătorii îmi aruncă în grabă monede
sunt vulnerabilă la căderile lor
le ascult zornăitul pe dale privesc marea
navele care vin încărcate
îmi amintesc de saboții mei fără toc
din vremea când mă jucam de-a soldatul prin iarbă
stângul, stângul, stâng-drept-stângul

alteori fug departe de pod
privesc orizontul rupt de picioarele grele de piatră
slăbite acolo unde iepurii rod noaptea cu dinții

peste casa mea podul s-a dărâmat
a venit marea și a îngropat în alge și puzderii de scoici
cioturile picioarelor dalele sparte
mă ridic doar cât să-ți ating urechea și să îți șoptesc numele
iar tu să te întrebi oare asta a avut să spună adela