O soartă tristă, blestemată,
Un destin ce i-a fost hărăzit,
Dar tot mai are forța să zâmbească,
Chiar dacă toți pe el l-au părăsit.

Născut aici, în România,
În țara-n care drepturi el nu are,
Unde îi este interzisă bucuria
Și tot ce are, e inima din piept ce-i bate.

Trăiește doar din mila unora,
Ce nu îl pot lăsa să moară-n drum,
Se chinuiește și se roagă seara,
Pentru oamenii ce i-au ieșit în drum.

Pe la metrou sau la tramvai,
Întinde mâna pentru un bănuț,
De-i dai se simte ca în rai,
Oricât ar fi acel ban de micuț.

Săracul om, o casă n-are,
Pe străzi adoarme noaptea-nfrigurat,
Se trezește singur pe cărare,
Mănâncă dacă are și-a plecat.

Așa trăiește acest bătrân,
Ca el găsim în orice loc,
Nu au avut noroc pentru un trai mai bun
Și viața pentru ei nu are pot.