Se scurge la picioarele tale
Nimicul.
Cum îți decolorezi prin petale
Arhetipul,
Cum se scurge din tine timpul
În fracțiuni
Îți cureți de credință trupul
Prin minciuni;
Și-adesea îți mai cade-o întrebare
Despre cum ar fi fost oare…
Că te trezești delimitând nimicul
Prin absurd,
Cum tot spațiul însumează vidul—
Abur crud
Te-apasă aspru în planul abrupt
Să se dărâme
Substanța-n molecula firului rupt
Legi în fărâme.
Și-n individ e descompusă rima,
Șansa și vina…