monica bellucci sunt eu
atunci cand mă iubești îmi crește o carne frumoasă
și sâmbăta capăt miros de frezii cu vodka stalinskaya
știi

***
respir într-un furnal dantelat
într-un oraș petrol din care dumnezeu a plecat
cu un întreg alai de pescăruși
cu nenea gabor
și alți câțiva sudori din combinat
să scrie poezii
poeților pe malul dunării
să le facă plamâni din plastelină încrucișată
și știi
al naibii poem
are urme zinc colorat

***
și știu ca poezia nu are nicio vină
că viața se joacă pe brațele albe
într-un altfel de ritm
viața este o femeie turcoaz
cu sâni mezozoici
este o meduză din portocale

***
viața este o mașină de tuns vieți.