poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-03 | |
Nu mai există momentul de pudoare
Care să lege ziua, noaptea, Și pe mine, de mine însămi. Toată tăcerea de care am fugit, Și datorită căreia am zgâriat Însuși aerul respirat În timpul unor plânsete silențioase, Îmi apasă acut pe meninge. Nu îmi mai găsesc cuvântul, Care să sugereze printr-o expresie Cât mai curată, beatitudinea. Dacă ar încăpea tot întunericul de afară În mine, Și s-ar forma un abis strâmt, Tapetat pe exterior De celulele în stadiul de agonie, Iar în interior ar fremăta mugurii de lumină, Aș putea simți un dor profund De ziuă îmbibată în organic. Îmi curg pe retină tiptil, Fascicule de resemnări timpurii. Îmi încleștez maxilarul, Îmi fixez privirea, Arunc prima piatră cinică- Mă pregătesc de luptă. Vreau să îmi plouă, Să purific și să hrănesc Această uscăciune acerbă Ce îmi face pielea să pară o hartă Însemnată pe alocuri De momentele nefaste ale indiferenței Față de sine. Nu mai există momentul crepuscular Al răsăritului, În grădina plină de culori oarbe, Ce adineauri multiplicau undeva adânc, Sentimentul speranței. Arunc și cea de-a doua piatră cinică; Tot nu îmi plouă în grădina de culori oarbe, Tot nu mai întâlnesc momentul de pudoare Care să lege ziua, noaptea, Și pe mine, de mine însămi, Iar toată tăcerea de care am fugit, Încă îmi apasă acut pe meninge...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate