pentru că viața e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsați peste tine, alergi
și iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă

aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greșit
sufocându-se ca prostu' sub bluză

am mers într-un loc de cumpărat pomi
era cald a suflat ca un vânt bordurile
s-au umplut de oameni ușori mai ușori ca orice până când am rămas
fără stop, fără laț

abia cănd Nae s-a spănzurat de clopot și-am auzit bang-ul acela dezacordat
am știut că eram pur și simplu atărnați invers
aruncați de bună voie în pietre ca atunci când deschizi
și popa, popa acela
începe să umble cu-aghiazmă prin lucrurile tale

părinții se uită atenți pe fereastra bucătăriei, ne văd spatele mișcându-se ca și cum am săpa făntănile acelea
ori i-am lipsi vreodată de griji
aici
am întrebat ce bate și-am bătut cu pumnul în partea cealaltă a peretului, o ciocănitoare mă ținea în viață
dumicații aceia m-au scos deodată din lucruri
în spațiile lor albe stai nemișcat și faci
faci îngeri degeaba

norii de-afara treceau tot prin nori
un nor în formă de cal întrerupt fiindcă vântul
avea puțină treabă cu Nae și se făcea târziu sau păsările
trăgeau un năvod care se-ngreuna cu indiferența aceea portocaliu strălucitoare
cu care răspunsurile
vin mereu invers decât te-ai aștepta
și-n pământ e mereu târziu
băncile de lemn cu scaune rabatabile se umplu de copii cu gladiole
mai mari decât ei
părinții îi duc de mână la școală și mâine
vor fi cu toții în absolut același loc
iarba le înfășoară glezna