prietene, toată iarna ai aruncat cu bulgări
în mine, ai scuturat covoarele, ai stins lumina
în dreptul meu
iar eu te-am privit indulgent
chiar și atunci când căzut în genunchi
trânteai burta cerului peste mine
o ușă prea grea să o pot ține în cârcă

și am tăcut
am ronțăit covrigi în locul bunicilor
am privit de-a lungul șoselei
să văd până unde
se așază haina în cui

mi-am înfipt urechea în pământ și am auzit
pe partea cealaltă cum geme

acum doar aștept
bătrâne, să încolțească
iarba sub plăpumi
apoi să mătur rugina din oase.