Am deschis ușa casei sfiit
Neștiind de-mi vei fi aici sau nu,
Doar scîrțîitul ușii spărgea tăcerea
Și teama...

Am calcat pragul, pierdut
Lăsînd lumina să intre ea prima, pe lîngă mine,
Să îmi vestească de tine
Sau să mă apere de întuneric.

Cu teamă am intrat în odaia noastră
Cu sufletul strîns ca într-un pumn,
Privind în gol,
Căutîndu-te...

Zăresc un semn de la tine
Ai fost aici în dimineață,
Ai fost aici odată cu lumina zilei
Și cu gerul ce ne desparte.

Apoi alt semn, divin...
Lăsat în fugă, în fuga nesfîrsită,
In fuga timpului nebun
Ce fuge de noi.

Acum sînt linistit
Parfumul tău este aici,
Strînsoarea pumnului îmi eliberează sufletul
Ești aici,... ești a mea.