Doamne care ai făcut zăpada
care ai făcut baionetele și bocancii ăștia găuriți
te rog să te oprești din făcut
măcar cît îi scriu iubitei scrisoarea asta
frumoasa mea, sper că la tine e cald și bine
tu ești singură și acum te iubesc așa cum îmi doresc lăsarea la vatră,
la vatra aia unde coacem noi pîine și nu e război, e doar acasă
aș vrea să mă pălească un glonț dușman și să mă trimită ăștia în spatele frontului
să-mi dea medicamente și o medalie de la patria mîndră de mine
și apoi tu să mă primești la poartă cu o fericire ciungă
dar acum dorul de tine e o rană mare și pieptul meu e mic.
Doamne, am scris iubitei, acum lasă-i să dea cu tunul