Iubito, vinde-ne-om pe-un ban în murii
De prin păduri, în vremurile calde
De-ți iese prunc din pântec, să se scalde
Spre-al boteza-n pârâu, fii drept ca surii.

Rochița ta din frunze lungi în fald e
Precum cetatea dură a armurii,
Iar simt în mine temnița arsurii
M-oi libera cu tainele heralde.

Și doar departe-n munți va fi zăpadă
Nu ca acum, omătul peste tot
Și de pe trupuri haina să ne cadă.

ÃŽn visele-mi nebune de netot
Îți strălucește Steaua sub arcadă
Și Pruncul vine ca Ioan, înot.