poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-13 | |
Singur a rămas printre străini,
Străini urâți, distruși, păgâni. Evadarea, tot ce a rămas să facă, Departe de aici durerea să treacă. Plecat. Și drumul lung și greu i-a fost, Spera, dar totul iar e fără rost. La capăt de lume a ajuns acum, Spera aici va fi sfârșit de drum, Dar iar printre străini păgâni și cruzi, Lumea e plină, de ei nu te ascunzi. Străin a fost el, pentru păgâni, Și l-au urât, gonit, ca niște câini. Rănit a fost, dar încă trăiește, Salvarea-i tot ce își dorește, De ce? De ce? Se-ntreabă el mereu… Fără răspuns să fii, e foarte greu. Rana îl chinuie , noapte și zi, Străinii îl gonesc, îl vor goni, Flămând și rece, udat de ploi, Își simte clipa de apoi… Indiferent, umil, retras în sine, Se simte fără sânge-n vine. Omoară tot, ce moartea îi dorește Și iar rănit, dar mai trăiește. Sleit, picioarele nu-l țin… Simte sfârșitu-acestui chin… E nemișcat, plutește-n neștiință, E liniștit, e rece, fără credință. Privește-n sus la cer, zâmbește, Simțind cum drumul se sfârșește. Și fără ură, chin sau agonie, Încet începe să nu fie… În suflet pacea îl abundă Și-n ceața neființei se cufundă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate