poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-03 | |
ea s-a așezat
în fața ghișeului cu obiecte pierdute și rochia mea de noroi alb i-a atins picioarele. ea privește tractoarele trăgând trenul încet prin fata caselor fără trepte ea stă și se gândește într-o zi tractoarele vor împinge zăpada către margine și rochia mea de grafit va fi o lebădă neagră alergând. * ea ascultă lumea cerșind o bucată de pâine pentru copiii ei,ea singură se simte un copil urcînd treptele casei până la dumnezeu ea caută treptele și-l vede pe dumnezeu sub roțile tractoarelor sub roțile trenurilor în zăpada care s-a transformat în noroi ea are glasul copiilor mei care se joacă în fața casei cu fulare de lâna împletite în jurul gurilor ea trece încet pe lângă tren și trenul o stropește cu sângele cald al lui Dumnezeu ea crede că Dumnezeu este o lebădă albă care a murit înghețată cu doi trei metri inainte de ajunge în casă și nu a mai apucat să spună bine ai venit, aceasta este casa mea și numele meu este numele copiilor mei care s-au urcat în trenul acesta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate