Din cimitir nu pleci cu mâna goală.
Doar atunci când nu mai pleci deloc!
Băutura se amestecă în butelia din plastic așa cum vine.
Ca apele pe Argeș.
Iese o licoare a’ntâia;
Un fel de tricolor cu care și morții se îmbată;
Mai ales cei căzuți de curând.
Nu, cei din război,
Ori cei din regimul trecut.
Nu mai au șanse.
Stai pe banca din față.
Pe-acolo trec femeile bătrâne.
Sărace dar miloase.
Dăruiesc prăjituri, cozonac.
Unele, bietele, dau și sarmale.
Reci, bine-nțeles.
Dar deh, așa e moartea!
Pe cealaltă parte bărbații.
În urma lor nu se înșiră câinii de pripas.
Miros a pălincă, a tutun.
Câinilor nu le place.
S-au rafinat și ei după revoluție.
Mormintele căzuților în ajunul acela de Crăciun
Nu sunt păzite.
Doar mamele care plâng.
Tot mai puține.