În căutarea adevărului, mereu,
E foarte dureros și greu
Și nu contează ce e-n jur,
Când ai la mină adevărul pur.

Privesc la lume cum mă minte,
Greu prefăcându-se cuminte,
Privesc la ea, văd cât e de pustie
Și cât de plină-i cu prostie.

Eu stau în umbră nevăzut,
Admir cum toți au decăzut,
Cum s-au pierdut în idealuri false
Și cum consumă viețile lor arse.

În umbră stau, acolo-i adevărul.
Sunt singur și nu se vede cerul,
Mă uit la toți îi vad cum sunt,
”De ce? De ce?” Îmi sună-n gând.

Încerc să înțeleg ce se petrece,
Analizez... cu gândul rece,
Așa a fost de la-nceput?
Și cine-așa a conceput?

În căutarea adevărului mereu,
În umbră sunt, e frig, e greu.
Și nu contează ce e-n jur,
Eu caut adevărul pur.