plouă peste jumătatea cealaltă a orașului
se întâmplă vinerea plouă peste
cusătura care ne ține în viață

ca o lună roșie fără noapte
tu peștele guppy sângele meu apă dulce

uneori îl sun pe tata
seara după șapte
să-l întreb cum se desface un om de alt om
el spune după ce închide ochii un pic
el spune că oamenii se desfac simplu
ca foile de ceapă
cel mai simplu se desfac oamenii
unul pleacă celălalt ramâne leagă vertebre
leagă
iarbă cu iarbă
atât de ușor până când șira spinării se-ntoarce singură
după înveliș în pământ

mama nu tace
dă-mi și mie fata
și-ncepe să-mi spună despre felinare sau
felul în care stă drept lumina în ele
picătură cu picătură
umbră cu umbră
bărbat cu femeie
cum ar trebui să-și lipească unul spatele de celălalt
într-o dungă a oaselor
ca un copac dat cu var de la jumătatea aerului în jos
peste câteva minute scoate caietul de prăjituri

am spart nuci
nucile pot fi cuvintele de dragoste ale păsărilor
la început sunt verzi pe urmă iau culoarea inimii
ca un uter gol