Ți-am citit versurile ce ne povestesc lacrimile, rândurile ce ne ascund zâmbetele bete de muzici aromatizate cu tinerețe și vise de copil naiv care trăiește fericit cu iluzia că lucrurile nu se vor schimba…
Cele mai negre zile iși risipeau ridurile în fum .Acum, când monstrul mare cu facturi, probleme existențiale legate de supraviețuire, hormoni, decadență și iubire îmi aruncă fulgere, mă incrunt; îmi inchid ochii pentru o secundă, dorm câteva ore, ca să găsesc când mă trezesc, că totul e in scrum…

Oamenii ca și anotimpurile se schimbă. La fel ca o ploaie cu grindină ce te lovește puternic și neașteptat, așa ai fost tu. La fel ca un răsărit de soare într-o zi congelată cu ceață, așa eram noi. Iți povestesc de el, și mă asculți mereu. Pui cuvinte pe rana mea și ca și rivanolul, se calmează.

El mi-a intors spatele. Eu m-am schimbat. Am lăsat romanțele la care visam și poza mentală a primului Lui, am închis-o într-un borcan cu miere ce o țin pe raft. S-a caramelizat deja, dar mi-e frică să o fierb pe aragaz la gândul că s-ar putea evapora din amintirile mele…

În locul lui a venit un alt el, ce mi-a vândut tăieri de rasuflare. Pentru câteva zile, ai fost actorul din filme. Cu tot tacâmul lui de vise romanțate mirosind a abureli și parfum scump. Cu mâncăruri alese și pregătite lung în bucătărie, special pentru mine. Cu rolul de victimă misterioasă și rece. Cu rolul de amant seducător ce se preface că nu știe să seducă. Așteptând să fie curtat. sedus. venerat. ca apoi să se simtă agasat de gravitatea situației. Fat-frumos din filme e matur să răspundă înapoi provocării și o iubește pe Cosânzeana suficient cât să vrea să se implice, chiar dacă ea e al dracului de căpoasă și știe să-i dea replica înapoi. Dar ăsta e un alt film în care trăim noi. Unul fără happy ending.

Tu no să vii pe un cal alb. Eu nu sunt prințesa prostuță cu care visai să ai rendez-vous-uri fără importanță, să ne întâlnim în moteluri să ne consumăm reciproc ca doi workaholics devorați de pasiune și plictiseală.
Ea s-a săturat să audă de aberațiile tale și sfaturile să mă calmez. Eu m-am plictisit să aștept să vii chiar în rolul de amant ce joacă pe inabordabilul. În cămăruța ta, pari rece și impenetrabil, în timp ce tastezi promisiuni la tastatură. Și parcă nu te mai obosești să lași interpretări și acum lași doar goluri. În propoziție. În suflet. În patul meu.

Noroc că o am pe ea care să-mi umple rănile cu cuvinte. Frământările cu melodii reminescente. Și atunci îmi aduc aminte: tu ești un el. O să devii un “mai ții minte de el de atunci?” și alt el va veni. Eu și ea vom râde, discuta și diseca fiecare amănunt despre el, sperând că va fi mai bun decat tine.