Mă pierd în necuprinsul ochiilor tăi
Sirenă, care plângi în marea mea albastră
Și mă alergi mereu, în necuprinse zări
Ca apoi să-mi fi ploaie, și lacrimi, în viață

Mai stau o zi, sau poate o veșnicie
În ochii tăi senini ca cerul plin de stele
Căci mereu îmi schimbi durerea în fericire
Și îmi reverși în suflet, otravă și plăcere

Ochii tăi iubito, mereu mă fac să strâng
Albastrul fericirii, în palma mea cea dreaptă
Și să-ți cer iubirea, ca ultim legământ
Când eu voi fi pierdut în marea mea cea moartă

Ochii tăi sunt cer și soare, pentru mine
Când îi privesc adânc cum lacrimi ei își varsă
Și mă alintă în zori, cu vorbe de iubire
Căci ei sunt felinarul, ce noaptea-mi luminează