Cu ce te-ai ales tu artistule?
Cu o statuie.
Doar păsările cerului te mai încălzesc.
Oamenii privesc în pământ în general.
Ca tot veni vorba de pământ, ai valoarea unui metru pătrat.
Ocupi locul vreunei clădiri.
O pagină de manual rupt în colțuri.
Pentru unii ai devenit un chin.
Un subiect greu la vreun examen.
Alții mai erudiți te-au rupt in bucăți.
Așa, pagină cu pagină.
Apoi te-au mestecat .Și te-au scuipat.Pesemne ai gust amar.
Da,Da.Te-au scuipat , dezbrăcat de creația ta.
Gol.În plină stradă.
Să te vadă toți, cine erai tu ca om.
Un curvar, un sifilitic , un bețivan , un nebun,un....
Chiar așa, cu ce erai tu mai bun?
Creația ta o țineau sub limbă.Nedigerabilă.
Apoi o scuipau în vreun raft întunecos.Pe ascuns.
Rareori, poate vei găsi pe careva, cu o salivă mai bună
Încât să te înghită.
Și numai atunci poate îi vor șiroi pe obraji cuvintele tale.