Privește, sărbătorile se duc,
s-a răspândit și izul de sarmale,
în casa noastră e un balamuc,
tu speli și cați prin rufele-mi, agale.

Mă simt purtat de iarnă, vălătuc,
scurmat în armonii familiale
și șmotrul dă să-mi umble hăbăuc
pe unde ieri pluteau zaharicale.

Te uiți la mine ca la un butuc
de pus în focul uităturii tale
și-a mia oară-ți spun, dar nu apuc
s-ajung la înțelegeri cordiale:

Bikini-ul ros-bombon, puțin purtat,
al tău a fost, cândva… Te-ai îngrășat…