Ești un simplu om
ce-mi zdruncină inima și sufletul!
Tu te-ai lăsat
eu am reînceput.
Nasc vise pe hârtii adunate,
mototolite, aruncate, ude
de lacrimi neînțelese și iubiri pătimașe.
M-am născut cu vers pe buze
și așa am să mor.
Dar tu te-ai rătăcit în paharul gol,
fără culoare.
Poate era mai bine
să te las cum te-am găsit,
atunci aveai muze
fără sentimente și răspuns.
E târziu
să-mi pară rău,
Nu va mai fi ce-a fost
nici dacă am să plec.
Timpul nu e la fel,
doar personajele sunt neschimbate.
Zadarnic lacrima mea cu durere
îți cere un răspuns,
Acum ești schimbat,
nu mai ești ce-ai fost,
Ești doar un simplu om...