Era caldă primăvară între noi când te-am zărit,
Veselă zburdai prin iarbă și'n inimă mi-ai sărit.
Tremura a mea privire, când în brațe te țineam,
Înfloreau salcâmii'n vale, gura când ți-o sărutam.

Ne-ascundeam de ochii lumii printre perdele de frunze
Să îti sorb cu răsuflarea'mi, surde șoapte de pe buze.
Cerceluși de dulci cirese, la ureche agățați,
Þi-aduceam pe inserate, ca sa stăm îmbrățisați.

Fericirea nerostită doar păsările-o cântau,
Iar mărturisiri secrete, doară greierii aflau.
Luna ne pazea de lume, lumea toată sta departe,
Și crestea în noi iubirea ce simțeam ca n-are moarte.

Și venit-a vara caldă, se'mplini iubirea noastră,
Sub o mreaja de poveste, în noaptea cea mai albastră.
Ne chemam doar din privire și cu vorbe de alint,
Să scăldăm golite trupuri și să le uscăm in vânt.

Cuprinsă de fierbințeala soarelui de neînvins,
Se topea iubirea noastra, în patimi și dor aprins.
A ars flacăra de paie ce te frige și'năbușă
Și-a rămas din vara noastră doar o mână de cenușă.

Toamna m-a găsit la poartă, așteptându-te să vii
Se schimbau frunzele toate din verde în maronii.
Nu ai mai venit la mine, peste gard când te-am strigat
Nu te-ai mai uitat in urmă, în toamna ce ai plecat.

Când din pomii din grădină au căzut frunze pălite,
Jurămitele de taină sau imprăștiat grăbite.
Dar tomnateca tristețe, uda cu lacrimi de ploaie,
Fără să-ți pătrundă'n gânduri, îndoiala să-ți inmoaie.

Se sfârșește toamna asta, trece frunza, trec și ploi,
Și în urma lor tăcută, vine iarna între noi.
Merg infrigurat de singur, compunând stihuri prin stele,
Și mă'ntreb unde e oare, primăvara vieții mele.