am albit ;
și ochii mei îmi sunt străini
mâinile mele m-au lovit
și acum mă doare
tăcerea pașiilor mei ce s-au rătăcit
pe străziile pierdute ale sorții ;
nu mai aud nimic, dar încă mai ascult
freamătul frunzei călcate în picioare
de cei prea grăbiți
să vadă, să simtă

am albit ;
mâinile mele mă dor
ochii mei s-au stins
dar încă mai pot să alerg
să fug, să mă ascund
de clipa în care lumina mea
se va risipi
iar eu îmi voi pierde
pașii..
mâinile..
ochii..