Înainte sa adorm, sting perna cu parfum de lună,
Îmi desenez clape de pian cu care imi descânt degetele,
Chem niste licurici sa mă asculte si le aranjez papioane roșii.
Stau și mă privesc cu ochii lor mari vreo câteva minute
După care mă roagă să-i las să doarmă cu mine.
Și eu îi las. Uneori îi iau în brațe și le citesc Emil Gârleanu.
Înainte să adorm îmi caut câteva stele mai mari cu care mă învelesc.
Și ele vorbesc mult și tare până când li se face frică de întuneric.
Sânt moi ca niște păpădii și au miros de cașcaval.
Înainte să adorm îmi spun rugăciunea de seară.
În fața mea stă Sfânta Maria, mă ascultă și zâmbește.
Nu-mi spun toate nedumeririle, nu mă plâng,
Doar mulțumesc și mai cer câte ceva, mai mult sau puțin.
Câteodată, înainte să adorm, te chem lângă mine.
Nu știu de unde și de când, dar tot timpul îți simt brațele,
Îți aud respirația. Se mai pierde câte-o lacrimă și mă-nfior.
O dată mi-ai luat sufletul în mâini și l-ai ținut până m-a durut.
Nu mai știu cum arătai…numai un zâmbet din colțul gurii
Mi-a mai rămas pe batistă.
Înainte să adorm îmi doresc să mă trezesc și să te văd…zâmbind.
Să zâmbești așa.. cât o iarnă lungă, să lucească fulgi de nea în ochii tăi.
Înainte să adorm sting perna cu parfum de lună…