Aș fi vrut să te iubesc ca-n filme
pe peronul unde dragostea
aluneca pe roți ruginite,

când batista ei cu buline, în vânt
ar mai vrea să spună ceva,

iar el, cu un picior bărbătesc pe scară,
cu ochi speriați sub ochelari hotărâți,
cu mâna întinsă,
de parcă ar vrea să mai spună ceva,

și trenul pornește
prin ea, șuierând,
adânc,
lăsându-i în piept
două șine paralele.

Aș fi vrut să te iubesc ca-n romane,
să-mi îmbrac șorțul,
să fac clătite,
să mângâi copiii,
iar seara să întind brațul
pe care să-ți așezi
capul greu,

să mă ascund în tine,
să-mi spui că mă iubești
că-s frumoasă
și să murim unul în altul,
pe la optzeci,
cu zâmbetul pe buzele copiilor,
ea într-o rochie cu buline,
iar el cu ochi speriați
sub ochelari hotărâți.