HIMERÃ

Te privesc lasciv printre gene,
mimând dansul cerberului îngenuncheat.
Inima,
ciob orb
colindă prin tărâmul lui Hades.
Trupul, cearșaf șifonat
păstrează încă
mirosul iasomiei.
Între noi, Afrodita
cu ochii închiși,
ciuntă de brațele-amândouă,
se zbuciumă.
Un ultim strigăt înainte
ca harpii nebune
să ne arunce
în valuri .
Somnoroasă, Atena
cu coiful coborât pe ceafă
aruncă cearșaful
ancoră
naufragiatei corăbii.
Nespații
Atlantida și Arcadia
prind contur
pe ale noastre suflete amorțite.
Uneori, prea rar pentru noi
cântecul lui Pann
ne aduce aminte
că am fost
cârmaci pe o singură corăbie
naufragiați în propriile noastre neputințe.
Sub umărul stâng
Pulsează stins Arcadia
Cearcăn pe suflet,
Atlandida.